Dezvăluiri despre Revoluția din 1989. Numărul morților ar fi putut fi mai mare / Amintirile unui student: Nu am găsit un tablou cu Ceaușescu, ci niște cărți cu PCR

Valentin Guia era în decembrie 1989 student în primul an la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca și, împreună cu mai mulți tineri, a preluat, aproape în totalitate, conducerea Securității și Miliției Cluj.

„În 22 decembrie 1989, exact acum 30 de ani, am intrat primul în sediul Comitetului Județean al PCR Cluj-Napoca, județeana de partid cum i se spunea atunci, iar cei de la etaj s-au speriat de mine. Nu am găsit un tablou cu Ceaușescu, ci niște cărți cu PCR și am rupt fotografia acestuia dintr-un volum și am aruncat-o de pe balcon. Ne-am coalizat mai mulți tineri și am aflat că pe str. Traian cei de la Securitate nu vor să se predea, astfel că am pornit cu mai multe TAB-uri ale Armatei, care erau plasate în fața Comitetului Județean al PCR, spre sediul Securității. Când am ajuns în zonă, am observat sute de pesoane în fața sediului Securității scandând împotriva acestei instituții. Eu am luat o portavoce m-am urcat pe gard și am făcut apel să nu fie linșați cei care erau în birouri. Împreună cu tinerii cu care eram, pot spune că am preluat, aproape în totalitate, conducerea Securității și Miliției Cluj, ambele instituții având sediul în aceeași clădire”, a declarat Guia pentru MEDIAFAX.

Acesta susține că grupul de tineri a coordonat, timp de trei zile, activitatea Miliției și a asigurat predarea armamentului de către milițieni.

„La un moment dat, în seara de 22 decembrie 1989, cineva, exact ca în același scenariu ca la București-Otopeni, când au murit împușcați zeci de militari de la Câmpina, a sunat de la Județeana de Partid Cluj, din partea FSN constituit acolo, și a spus că, obligatoriu, șeful de la Circulație al Miliției, Marc, cu o Dacie antemergător, să însoțească un autobuz la Aeroportul Cluj, deoarece vine un avion de la București cu o delegație de la FSN care va conduce Clujul. Era seara târziu și eu m-am urcat în mașina de Miliție cu șeful de la Circulație și cu șoferul acestuia, Crișan Ambrozie, și ne-am îndreptat spre Aeroport, având în spate un autobuz. Era ceață de nu se vedea decât la câțiva metri în față”, a povestit fostul student.

Valentin Guia a precizat că tinerii din comitetul de coordonare al Miliției Cluj au fost dotați cu stații de emisie-recepție pentru a putea comunica, iar după ce a plecat spre Aeroport, a ținut legătura cu un coleg aflat în sediul Miliției pe care l-am rugat să afle cine anume a sunat de la județeana de partid pentru a afla numele celor din delegația de la București care urmau să aterizeze la Cluj.

„Pe drum, colegul care a rămas la Miliție mi-a transmis prin stație că nimeni de la FSN, dintre cei care erau la Județeana de Partid din Cluj, nu își asumă că ar fi sunat să trimită oameni la Aeroport. Atunci i-am spus să sune și la Aeroport, să îi confirme că este în aer un avion care vine de la București. Ne-am continuat drumul iar aproape de Aeroport ne-am oprit pe marginea drumului și eu le-am spus să ne întoarcem, pentru că ceva nu mi se părea în regulă. Pe drumul de întoarcere, undeva în zona Mărăști, colegul care era la Miliție ne-a apelat din nou prin stație să ne spună să ne întoarcem și să nu mai mergem la Aeroport deoarece aflase că cineva a sunat acolo să îi avertizeze că vine o mașină și un autobuz plin cu securiști să atace și să ocupe Aeroportul și să tragă asupra noastră. Era același scenariu de diversiune care a funcționat la București-Otopeni, unde au murit împușcați zeci de militari de la Câmpina, doar că noi am scăpat cu viață”, a explicat Guia.

Acesta consideră că incidentul, pe care nu l-a povestit niciodată în ultimii 30 de ani, rămâne, încă, una din enigmele Revoluției de la Cluj din 1989.

Cu toate că a fost implicat încă din primele momente ale Revoluției, Valentin Guia nu a cerut niciodată certificat de revoluționar, spunând că a făcut tot ceea ce făcut din spirit civic și din patriotism.